Nu este nimic material care sa existe o vesnicie,tot ceea ce credem ca avem este iluzie caci nimic nu ne apartine si nimic nu este pentru totdeauna.
Dar daca ar fi sa ne gandim la ceea ce nu va mai fi la un moment dat ar insemna sa nu ne mai bucuram de nimic.
Imi aduc aminte de vorbele mamei: nu umbla cu aia ca o strici.nu lua cana aia ca o spargi !
Si intradevar...se stricau,ca eram eu sau nu...
Oricum totul material dispare sau se strica.Nu investiti sentimente si emotii in ceea ce puteti atinge,detasati-va de material.Suferim prea mult in necunostinta de cauza dupa un obiect,dupa o persoana dupa o bijuterie..si la un moment dat ati putea sa va intrebati: la drept vorbind ce pierd cu adevarat?
daca iubim nu pierdem nimic .
oamenii vin,pleaca..mor,dispar..la alegerea lor sau nu,dar iubirea ce le-am daruit-o ramine ca marturie a puritatii sufletului nostru.
obiectele insa nu pot fi iubite,ele sunt marturie a atasamentului,a dependentelor si a fricilor noastre.
Treziti-va sufletul,lasandu-l sa iubeasca neconditionat in voia lui .Va iubi mereu Intregul din care face parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu