Ma gandeam ca buzele pe care le sarut nu sunt doar ale mele si de cate ori il vedeam cazut pe ganduri aproape ca stiam ca nu sunt aceea din gandurile lui si ma strangeam ca un copil ce isi traia un cosmar...
Nu cu mult timp in urma am ascultat aceasta melodie intamplator Not the only one si m-am vazut fata in fata cu propria mea frica si m-am revoltat.Am trecut peste orice ,mi-am infruntat orice frica si am cunoscut intunericul ca sa traiesc lumina si din tot...am ramas speriata la gandul ca as putea sa nu fiu...singura?
De unde aceasta pofta de unicitate?
E corect sa cer asa ceva? Este bine pentru mine sa traiesc in permanenta cu acest drob de sare?
Poate sunt ,poate nu sunt..dar nu sunt eu in masura in viata cui sunt unica si nu am nici un drept sa cer asta.
Dar pot fi unica si sa ma iubesc ca si cum as fi singura si mai presus de orice este dreptul meu sa ma eliberez de orice frica.
Nu imi apartine nimic,nimeni nu este proprietatea mea iar oamenii vor hotari mereu singuri,pentru binele lor la un moment dat caci compromisurile si sacrificiile sunt suportate pina cind fercirea isi va castiga locul primordial asa cum trebuie sa fie,si atunci de ce sa imi fie teama?
Siguranta nu trebuie cautata intr-o persoana iar frica nu este altceva decit neincrederea in mine ,un semn ca in iubirea de sine exista un gol si nu exista nimeni altcineva in afara de mine care sa poata sa ma vindece.
Nevoia de a apartine e doar o nevoie mentala,un lant care ni-l punem singuri in jurul picioarelor ca sa nu mai putem zbura.
Dar dincolo de asta voi iubi mereu in toata intensitatea iubirii si voi cauta sa simt mereu ceea ce daruiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu